Distanță

Îți place să îmi amintești că viața e minunată. Îți place să îmi arăți cum ar fi viața dacă am curaj să o trăiesc alături de tine.

Recunosc, nu este mereu ușor. Sunt momente în care vreau să urlu. Uneori vreau să las tot, păcălindu-mă că durerea despărțirii ar fi mai ușor de suportat decât dorul de tine. Apoi apari! Apari din senin, ca prima dată. Apari și îmi spulberi toate gândurile negre ca și cum nu ar fi existat. Apoi, cu tine alături trăiesc secundele toate, fără timpi morți, fără absențe. Vreau să le trăiesc pe toate și să nu pierd nimic. La urma urmei, din ele mă voi hrăni până ce ochii noștri se regăsesc printr-un aeroport oarecare.

Aș vrea să pot exprima ce simt în primele momente ale fiecărei revederi. Cred că nu exagerez dacă spun că endorfinele, serotonina și ce alți hormoni or mai fi pe acolo explodează, care mai de care prin corpul meu, ca artificiile de revelion. Urmează o perioadă în care nu m-aș mai dezlipi de tine. Dacă întâlnirea noastră se prelungește mai mult de o săptămână, ajung să mă obișnuiesc cu prezența ta. Totul devine liniștit și confortabil. Apoi… unul dintre noi așteaptă un avion.

Dacă ar fi să fac un top al zilelor emoționante, cea mai frumoasă este ziua în care urmează să te văd. De dimineață mă trezesc ușor și repede. Cafeaua o beau pentru gust, căci trează sunt deja. Urmează orele pline de anticipare. Apoi, artificii!

Ziua în care pleci e grea. Este cea mai grea zi pentru mine. Mă cuprinde o stare de agitație, de nervozitate și apoi o tristețe din care ies în vreo 2 zile.

Ce îmi place? Îmi place că avem multe începuturi, multe prime zile. Că având puțin timp, reușim să îl trăim la maxim. Îmi place comunicarea pe care o avem. Fără ea, nu cred că ne-ar ieși. Vorbim ușor și nu avem tabuuri. Ne știm poate mai bine decât ne-am fi știut dacă am fi fost full-time.

Ce îmi lipsește? Rutina. Rutina aceea de familie. E drept că avem rutina noastră de căutat zboruri și făcut bagaje. Uite, am reușit să îmi dezvolt o aptitudine nouă: împachetez din ce în ce mai repede și uit din ce în ce mai puține lucruri. Tot am câștigat ceva 🙂

Te las să te pregătești de somn. Sper că ai avut un zbor bun. Iar dacă am vocea mai altfel, nu-ți face griji, în 2 zile o să fiu mai bine.