Abuz

Violența fizică este abuz. Aici vorbesc strict despre bătaie, o palmă, o strângere prea puternică de braț sau orice gest care provoacă durere fizică și care nu încetează atunci când îi spui celui de lângă tine “mă doare” sau “oprește-te”. Orice act care provoacă durere sau disconfort fizic necerut sau neconsimțit este abuz.

Până aici cred că este clar pentru toată lumea. Dar hai să intrăm în zonele gri, interpretabile ale abuzului. Unde stai și te gândești dacă este sau nu este abuz. Hai să vedem cum arată abuzul emoțional sau psihologic.

Un partener care are mereu ceva de comentat, căruia nu îi convine nimic și care vociferează constant este un abuzator.

Familia sau prietenii care nu intervin sau care încurajează victima violenței să rămână alături de agresor sunt abuzatori.

Șantajul emoțional este abuz.

Intimidarea este abuz.

Manipularea este abuz.

Orice gest sau vorbă care are ca scop subminarea, dominarea sau jignirea partenerului este abuz.

Interzicerea dreptului de a munci este (pe lângă ilegal) un abuz.

Interzicerea studiului este abuz.

Interzicerea oricăror activități care țin de libertatea personală este abuz.

Interzicerea comunicării cu alte persoane este abuz.

Confiscarea sau ascunderea obiectelor personale este abuz.

Impunerea sau interzicerea unor practici sau credințe religioase este abuz.

Obligarea partenerului de a-și schimba vestimentația sau aspectul fizic este abuz.

Pentru a nu crea confuzie, toate cele de mai sus se aplică strict situațiilor în care comportamentul nu este dorit sau cerut, iar partenerului i se spune acest lucru. Da, nu doar sexul presupune consimțământ. Ci și multe alte interacțiuni de natură personală.

Justificări de genul “nu m-a lovit niciodată” sau “o face pentru că mă iubește” nu sunt decât consolări pe care victima abuzului și le spune pentru a face față din punct de vedere psihic și nu reprezintă un consimțământ valid.

Aceasta este lista mea. Cu siguranță ea poate fi completată și vă invit să o faceți.