Când iubi e supărată

Vii de la muncă, intri în casă dai s-o pupi și, instant, iubi a ta e nepăsătoare și rece. Panică!

E clar. Ai călcat pe bec. Treci repede în revistă ultimele ore. Nu erai acasă. 12 ore… Nu mai știi dacă ai zis ceva nasol de dimineață. Poate nu e de atunci. Te întrebi dacă și aseară era așa și tu nu ai observat. Nu mai știi. Te dai bătut. Ce să mai… ești în plop și plopu’-n aer.

Dai sa deschizi gura și întrebi: “ești supărată?” Bing! Greșeala numărul 1 a fost comisă. Nu, nu e supărată. Doar că fața veselă e la spălat și doar pe asta a mai găsit-o in fundul șifonierului. Evident că vei primi un răspuns pe măsura întrebării.

Să mergem mai departe. Sunt atâtea greșeli de comis, iar tu ești abia la prima. Tu continui așa: “dar ce s-a întâmplat?”. În loc să îți explic greșeala, o să îți zic ce e în capul ei atunci: “Nu, coae. Nu s-a întâmplat nimic. (În faza asta se derulează prostia făcută de tine sau ce crede ea că ai facut și se mai acumulează niște draci) Și dacă tu și dumnezeii mă-tii vă imaginați că afli ce-ai făcut fără să lupți, să te zbați, să plângi aici, în genunchi, să-ți crape telefonul!” Până termină iubi de gândit asta, mai vin niște draci. Dar tu vei auzi: “nimic.”

Aici, poți să adopți metoda “răbdarea călugărului tibetan” și să repeți blând întrebarea până zice și altceva. E riscant, dar ești pe barba ta. Nu uita, la fiecare iterație, mai vin draci. Pe la a 4-a iterație, iadul s-a mutat în capul ei, iar Scaraoțchi joacă singur șah în infern. La un moment dat cedează si iubi, că, na… e femeie și e slabă. Doar că ție îți va fi curând foarte dor de răspunsul anterior. Când zicea doar “nimic” era bine și liniște. Iadul era doar în capul ei. Acum, începe să-i iasă pe gură. Ce pot sa zic… Sunt alături de tine! Rezistă! Poți! Mai e un pic și trece. (Evident că mai e mult, dar te încurajam și eu.)

Dacă metoda”călugărului tibetan” nu e de tine, treci la metoda “Ștefan și turcii”. Implică contact fizic cu dușmanul. Ia-o în brațe. Dacă ai curaj. Dar dacă o faci, prinde-o cumva încât să pară și romantic dar să-ți și protejeze zonele masculine, în caz de ceva. Să nu zici că nu știai.

O variantă mai inteligentă ar fi speech-ul “Dalai Tereza”, unde tu îi vei îmbina armonios pe Dalai Lama și pe Maica Tereza. În acest speech, tu vei face mea culpa. Pentru orice. Poți ajunge până la inchiziție sau până la Adam și Eva. Aici ține de tine și de talentul tău de speaker. Tu nu lupți cu o supărare. Aici te înșeli. Tu lupți cu orgoliu, hormoni, nervi, existența soacrelor din lumea largă. Cu tot. Deci, fii un Iisus al vremurilor noastre și ia asupra ta toate păcatele omenirii și pocăiește-te.

Pentru următoarea variantă, îți trebuie talent. Dacă nu ai, las-o baltă, că faci mai mult rău. Aici, în varianta “pastila zilnică de umor” trebuie să o faci să râdă. Dacă a zâmbit, s-a dus dracu’ tot. Pentru ea. A lăsat garda jos și apar timid niște șanse la dialog. Dacă nu îți iese, ai pus-o! Se dublează numărul de draci instant. Adică ea moare acolo și tu o arzi în mod clovn? Nasol. Vezi că dă primăria ajutoare pentru înmormântare.

Să o lași în pace o vreme poate fi o soluție bună. Dar trebuie să ai grijă la timp. Prea puțin, o stresezi. Prea mult, nu îți pasă. Trebuie să simți. Știu că nu simți. De unde dracu’ să simți? Nici ea nu știe de cât are nevoie. E la noroc.

După cum vedeți, nu este o rețetă magică. Nu sunt soluții. Nu sunt scurtături.

Baftă!