Pui și suflet?

În pat, zic.

Nu spun iubire. Nu despre asta este vorba aici. Gradul de implicare afectivă in relație este atât de subiectiv și greu de controlat, încât nu are sens să-l pomenim.

Să revenim la suflet. Se știe ca rețeta pentru o partidă reușită are ca ingredient principal gradul de implicare al partenerilor. Al ambilor. Ambii trebuie sa fie “acolo”.

De ce? Uite, e simplu.

Când mă săruți și încă ai in cap problemele de la muncă, eu simt.

Când eu aș mai avea nevoie de încă o atingere, iar tu nu mi-o oferi, ajunge să doară în timp.

Când ești deasupra mea și uiți sa mă privești, eu observ.

Când ești în spatele meu și nu ai mai schimbat ritmul de mult, eu știu ca nu mai ești cu mine.

Când cobori între picioarele mele și nu ești receptiv la reacțiile mele, încep să mă întreb ce cauți acolo și ce caut cu tine.

Când eu sunt aici, iar tu ești departe, mai are rost? Nu vrei s-o lăsăm pe altă dată?

Dincolo de respectul pentru partener, este vorba de timp. Timp pierdut cu sex prost. Și decât să pierd timp cu sex prost, mai bine ma descurc singură, iar tu te poți concentra pe ale tale.

Sexul prost, necalitativ este pierdere de timp, creează frustrări, jignește si nu va împlini niciodată pe nimeni.

Decât să facem sex fără suflet, mai bine, hai la un film!